<div align="justify"> Ca și în cazul <i>Cărții Psalmilor</i> (Brumar, 2007), transpunerea în stihuri românești a celor două texte biblice faimoase constituie (într-o accepție, sperăm, benefică) o compilație... Ar fi de-a dreptul derizoriu (ba chiar aproape sacrileg) să încercăm un comentariu al lor în câteva cuvinte. Întrucât inconturabila clapetă a volumului trebuie, totuși, scrisă, spune-vom doar atât: în timp ce, muzical vorbind, <b>Ecclesiastul</b> e un ostinato, ce reia tema incipientă (și, de fapt, unică) până la propria-i istovire, <b>Cântarea Cântărilor</b> ar fi (zis cvasi-pleonastic) o cântată; în ciuda cantabilității, însă, cel mai hermetic text este al ei, – pe când al cestuilalt e sapiențial și, ca atare, mult mai transparent. Cât despre cel dintâi, făcând abstracție aici de conotațiile-i absconse și de subtextu-i esoteric, un comentariu optim (în, bineînțeles, puține vorbe) ar fi acela din <i>Samariteanca</i>, o „proză” a marelui poet Arghezi: „Și în mijlocul mănăstirii, urzită cu fulgi de ceață, ea [«țigancă tânăra și frumoasă», n.n.] porni cu urciorul cu apă, ridicându-și fusta ca o togă deasupra unui trup negru, molatic și sprinten, ca din Cântarea Cântărilor, însoțită de murmur de cobze.”

ISBN: 978-973-124-238-5

26=135.1