<div align="justify">Era în 1971. Făceam armata, departe de casă, la o unitate militară (a cărei amplasare n-o divulg, întrucât constituie un secret militar!). Îmbrăcat într-o uniformă de culoare kaki, încheiată până sub bărbie, cu caschetă pe cap și cu bocanci rigizi în picioare, participam la marșuri grele și la istovitoare exerciții de tragere cu pistolul automat.<br><br>În scurtă vreme ne-am procurat un exemplar din romanul <b>Dulce ca mierea e glonțul patriei</b> și l-am citit aproape toți, trecându-l din mâna în mâna, așa cum ne dădeam uneori țigările aprinse, când nu aveam destule. Ne-a plăcut foarte mult, ne-a încântat. Ne recunoșteam propriile trăiri în paginile cărții, regăseam acolo și viața militară, cu precisele ei ritualuri, și tipurile de ofițeri superiori sub comanda cărora ne aflam, și sentimentul de libertate amețitoare încercat în permisii, și sexualitatea reprimată, generând deopotrivă înfruptări lacome din trupurile femeilor și iubiri romantice, de obicei încheiate prost. Totul, totul era așa cum știam, dar avea ceva în plus, o însuflețire, o intensitate a culorilor de negăsit în viața obișnuită. <br><div align="right">• Alex. Ștefănescu

ISBN: 978-973-669-994-8

POPESCU, Petru

821.135.1-31