<div align="justify">Îi datorăm lui Marin Preda mai mult decât majorității istoricilor și filosofilor contemporani care reflectează asupra destinului românesc. Efectul relecturii romanelor, nuvelelor, scrierilor sale în general, este cel mai eficient antidot împotriva mitului „deșertului cultural” de care a fost suspectat spațiul românesc în cea de a doua jumătate a secolului XX. <br><br>Adevărate sunt sentimentele. Ficțiuni sunt împrejurările. [...] În fond, abjecția sau sublimul nu sunt suficiente prin ele însele ca să pună în mișcare imaginația și inspirația unui scriitor. Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurările des întâlnite la Rebreanu și la Sadoveanu, și existente, de altfel, în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de o violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens. Poate că nici nu-l au? <br><div align="right">• Marin Preda

În: Moromeții. : 2 volume / Marin Preda . ─ București : Cartea Românească, 1975, 2 volume

PREDA, Marin

821.135.1-31