<div align="justify"> Te mânii pe cel care îți face rău. Mai ales pe cel care te vorbește de rău. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adâncă a sufletului, mai mare decât orice durere a trupului. Te superi îndeosebi când o face pe nedreptate. Când inventează. Mai ales când te judecă așa, cu nedreptate. Suferința ta atinge culmi care cheamă răzbunarea. Și când te judecă cu pe dreptate, te superi. Ai dori să te ierte. Nimeni nu e bucuros de greșelile pe care le-a făcut. Le-ar dori uitate. Această dorință e aproape întotdeauna semn de părere de rău, de căință. Și te doare profund, te arde, te mistuie, când nu ți se primește căința. Poate de aceea Mântuitorul ne sfătuiește să iertăm și noi pe cei care ne fac rău, poate că și lor le va părea rău.<br><br>Iată, am vorbit despre ascultare și libertate, ascultare și disciplină, despre ce înseamnă a ierta, despre smerenie și despre mândrie, și de care este virtutea cea mai mare. Am vorbit apoi despre cum biruim gândurile tăinuite, apoi despre căință și iertare, apoi de o anumită cădere în sus. De aceasta trebuie să ne păzim mai ales. Apoi am vorbit despre darul deosebirii gândurilor sau despre discernămân.t Ne-am oprit în cele din urmă asupra rugăciunii. Căci nu este ușor să te rogi, dacă nu știi cum. Pentru că îți trebuie înțelepciune ca să te rogi așa cum trebuie, să poți deosebi duhurile. <br><div align="right">• Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei

ISBN: 973-98987-1-8

PLĂMĂDEALĂ, Antonie, Mitropolitul Ardealului

271-46

271-47