<div align="justify">Era aproape disperat că n-are cui transmite. De-asta a și început Nichita <i>Antimetafizica</i>. Cine e deștept și citește cartea asta cu atenție trebuie să înțeleagă acolo o formă de disperare a lui Nichita Stănescu de a comunica niște adevăruri la care ajunsese, trăind tragic câteva decenii din viața sa, distrugându-și trupul, în numele unei inițieri pe care n-avea cui s-o transmită. Trebuia s-o destăinuie cuiva care ar fi avut disponibilitatea nativă de a duce mai departe, de a proba că Nichita Stănescu a avut dreptate când a zis cutare lucru. Iată, domn’le, s-a dovedit! A venit Titu, despre care Nichita a spus că e cumva, și a scris niște cărți-poem, cu care dovedește că a avut o relație cinstită cu maestrul său. Dovedește că Nichita știa ce spune despre poezie. Lui Nichita i-a ieșit figura asta! Prin <i>Antimetafizica</i>, el constituie doctrina idealistă a revelației. Una dintre puținele doctrinei idealiste autentic românești, care are ca bază revelațiile eminesciene. Extinse, prin selecție, în cultura lumii. Prin alăturare, prin comparație, prin adaos. Cum să creadă cineva că puteam eu să-l izolez pe omul ăsta doi ani de zile, să-mi transmită el, în câte o săptămână, opt pagini de adevăruri fundamentale pe care le descoperea atunci? (...) Chiar dacă eu mor mâine, lui Nichita i-a ieșit figura asta! I-a ieșit lui și i-a ieșit poeziei naționale! se numește TEORIA REVELAȚIEI. <br><div align="right">• Ciprian Chirvasiu

CHIRVASIU, Ciprian

821.135.1.09-94