<div align="justify">Lucrarea de față își propune să trateze analitic câteva aspecte ale stilului și ale artei lui Ion Creangă. Sunt discutate, printre altele, oralitatea, arta narațiunii și arta dialogului, sinonimia, limbajul „coțcăresc”.<br><br>Toată lumea este de acord că limba lui Creangă este o limbă populară. Numai că „povestariul” din Humulești supune această limbă populară, cu ale cărei seve întremătoare el își hrănește substanța expresiei lingvistice, unui lung proces de reelaborare și de filtrare. Creangă nu este deci un simplu „narator popular” ci un artist desăvârșit, care stăpânește „subțirimile” artei celei mai pretențioase și le mânuiește cu o siguranță și cu o dezinvoltură pentru care nici un epitet nu este superlativ. Aceasta vrea – de fapt – să ilustreze și autorul în fiecare din paginile acestei țări.

TOHĂNEANU, G. I.

821.135.1.09