<div align="justify">„Poate istoria universală este istoria diferitelor intonații ale unor metafore", a scris Borges odată, dând strălucire unei luminoase reflecții asupra recunoașterii lui Dumnezeu și a lui „A fi"ca „sferă infinită". Și istoria acestei metafore nu poate face abstracție celei de a doua definiții al acestei - „Cartea celor douăzeci și patru de filosofi," enigmatic text medieval care adună, cum ne arată Prologul, definițiile lui Dumnezeu, concise și strălucitoare, enunțate de douăzeci și patru de înțelepți, reuniți în consfătuirea: „Dumnezeu este o sferă infinită, al cărui centru este peste tot și circumferința niciunde". Definiție, destinată a exercita o fascinație inepuizabilă asupra culturii europene, din Evul Mediu până Ia Simbolismul geometric al Romantismului german: pentru secole, metafora sferei divine va stimula meditația asupra infinității lui Dumnezeu, (de Ia Alano di Lille Ia Bonaventura, Ia Meister Eckhart), și va alimenta o critică de Ia fizica clasică (ca în Tommaso Bradwardine și Nicola Cusano) Ia introducerea în gândirea lui Giordano Bruno și până Ia cosmologia lui Newton. Este deja suficient pentru a ne face să înțelegem că ne găsim în fața unei răspântii filosofice și mistice ale Occidentului medieval.

ISBN: 978-606-8582-67-2

LUCENTINI, Paolo

1=135.1