<div align="justify"><b>Estetica</b> lui Tudor Vianu este cartea clasică a acestei discipline în cultura română. Și-a dobândit acest statut grație acțiunii mai multor factori. A fost mai întâi prestigiul autorului. După ce obținuse doctoratul în această specialitate la Universitatea din Tübingen, Tudor Vianu a început în 1924 să predea estetica la Universitatea din București, făcând, alternativ, cursuri de istoria esteticii și de estetică generală. A predat estetica până în 1948 și a adăugat în tot acest răstimp activității profesorale publicarea a numeroase volume, sporind și fixând pentru multă vreme renumele disciplinei în universitatea românească și scriind capitolul cel mai bogat din bibliografia ei. Acest prestigiu s-a răsfrânt, evident, și asupra <b>Esteticii</b>, scrierea centrală dintr-o mare operă, pregătită de studiile și prelegerile care au precedat-o și din perspectiva căreia pot fi înțelese mai bine, în ceea ce privește temele alese și ideile susținute, toate cele ulterioare. Statutul special amintit se datorează, apoi, garanției de obiectivitate oferite de baza informativă și metodologică. „Sistemul de estetică dezvoltat în paginile care urmează va folosi astfel un material extins până la cele mai îndepărtate limite ale observației și va întrebuința toate metodele care, în cursul cercetării moderne, s-au dovedit capabile să dea rezultate”, anunță autorul – și-și ține promisiunea: în paginile cărții sale se fac referiri la opere de artă din cele mai variate locuri și epoci și se practică un liberalism metodologic considerat de unii eclectism. În fine, trebuie invocate, cred, ca explicație, soliditatea și rigoarea construcției, cercetarea într-o lucrare unitară a tuturor problemelor și temelor care dau configurația specifică a acestei discipline. Într-o vreme în care sistemele de estetică erau tot mai rare, Tudor Vianu elaborează unul, într-o cultură în care acestea lipseau. <br><div align="right">• George Gană

VIANU, Tudor

821.135.1.09