<div align="justify">1934, an de vârf pentru «tânăra generație» a anilor '30: Eliade publică <i>India</i>, <i>Lumina ce se stinge</i> și <i>Întoarcerea din rai</i>, Cioran – <i>Pe culmile disperării</i>, Noica – <i>Mathesis sau bucuriile simple</i>, Eugen lonescu <i>Nu</i> s.a.m.d. Cum să eviți scandalul? Și cum să-ți reprimi impulsul de-a parodia literatura noului val eseistic, mai ales când ești, precum N. Steinhardt, o natură ludic-insurgentă, deloc dispusă la concesii! La 22 de ani, N. Steinhardt era foarte departe de viitorul monah de la Rohia al anilor '80. Sub pseudonimul Antisthius, extras din <i>Caracterele</i> lui La Bruyère, Steinhardt șarjează sarcastic scrisul congenerilor într-o construcție feerică, sclipitor exercițiu «a la manière de...». Sunt prinși în insectar nu doar «trăiriștii», ci și populismul demagogic al stângii comunizante de la <i>Cuvântul liber</i>, nu doar americanismul lui Petru Comarnescu, dar și literatura lui Panait Istrati și P. Bellu, precum și avangardismul, antologia tinerilor poeți alcătuită de Zaharia Stancu etc. Paradoxal, unora tocmai pastișă acidă, caricaturizarea le consacră valoarea. Pe alții îi desființează. Pe scurt, aceste «exerciții de negație» prind bine și azi, chiar dacă râsul a devenit surâs amar, iar tânărul Steinhardt avea să ajungă mare admirator al lui Noica și Eliade... <br><div align="right">• Dan C. Mihăilescu

ISBN: 973-28-0655-9

STEINHARDT, Nicolae (1912-1989)

821.135.1-4