<div align="justify">Fantastic, extraordinar, stupefiant, năucitor, abracadabrant, extraterestric, înmărmuritor sunt termeni vagi, nu îndeajuns de plastici pentru a putea exprima sentimentul pe care îl aveam ascultându-l pe Alexandru Mironov în cadrul <i>Amfiteatrului științei</i>. Am fost în viața mea și la circ și la grădina zoologică, odată am pus mâna pe un cablu aflat sub tensiune, altădată, într-o excursie, mi s-a strecurat un șarpe în cort, dar senzația că voi cădea de pe scaun de uimire încă n- am mai trăit-o. (...) Îl priveam pe Mironov mai fascinat decât ar privi un sălbatic o oglindă, îmi venea să mă ciupesc din când în când și, uneori, totul mi se părea atât de necrezut și de hazliu încât izbucneam în râs.... Mironov se plimba prin fața noastră ca un vrăjitor, de uimire mi se părea c-o să uit să respir, schimbam priviri opace cu ceilalți, având în ochi exasperarea lui Bran atunci când pățește ceva. Când am ieșit din sală, dacă aș fi dat nas în nas cu un omuleț verde nu m-aș fi mirat defel, ci i-aș fi întins firesc și cordial mâna și i-aș fi spus conspirativ la ureche: „Du-te mâine la Mironov. Ai să auzi niște chestii de ai să te înalbăstrești”. <br><div align="right">• <i>Viața studențească</i>, decembrie, 1986

ISBN: 973-41-0220-6

MIRONOV, Alexandru

52(100)

001.18