<div align="justify">«...Se recunoaște acum că sistemul de pace încheiat la Paris a fost unul dintre cele mai democratice sisteme cunoscute până atunci. Principiul naționalităților a constituit latura lui cea mai luminoasă, tratatele trebuind să consacre, din punct de vedere juridic, schimbările teritoriale și dorințele naționale și sociale ale popoarelor.<br><br>Ca orice mare congres mondial, contradicțiile, interesele diverse, intențiile opuse n-au lipsit. Fiecare dintre reprezentanții celor patru mari puteri care dirijau dezbaterile și luau hotărâri – Franța, anglia, S.U.A., Italia – pe lângă unele interese comune, aveau și obiective diferite. W. Wilson susținea ideea creării Societății Națiunilor, considerând-o cel mai eficient organism contra războiului; Georges Clemenceau era stăpânit puternic de ideea securității Franței pe Rhin, pentru a preîntâmpina o noă și eventuală agresiune germană, D. Lloyd George se pronunța pentru o atitudine severă față de Germania și cerea despăgubiri consistente din partea acesteia; V. E. Orlando, nemulțumit că tratatele anterioare nu erau luate în seamă, considera că alipirea orașului Fiume putea compensa, într-un fel, neîmplinirile teritoriale pe care le solicita cu insistență burghezia italiană. La acestea se adăugau interesele statelor mici, aliate sau asociate Antantei, pe care Conferința le-a desconsiderat uneori sau le-a oferit o soluționare parțială...»

ISBN: 973-37-0115-7

BOLD, Emilian I., istoric (1925-)

324(4)"1919/1933"

341.7(4)