<div align="justify"> N-a fost în intenția lui Ion Ioanid să scrie un roman al vieții de închisoare, nici să-și literaturizeze teribila experiență. El a adoptat tonul cel mal alb cu putință. Ajutată de o bună memorie, relatarea este minuțioasă, aproape pedantă, sprijinită pe liste de nume, pe hărți și pe planuri de locuri. Ion Ioanid pare să fi uitat puține lucruri. Capacitatea lui de reconstituire este cu atât mai uimitoare, cu cât n-a avut la îndemână nici o clipă, pe durata lungii sale detenții dintre 1952 și 1964, creion și hârtie, spre a însemna evenimentele. A fost obligat să le memoreze. Închisorile comuniste românești au devenit și o școală a memoriei. Cartea a fost scrisă mult timp după ieșirea lui Ion Ioanid din închisoare. Cu atât mai mult rolul memoriei s-a dovedit absolut esențial. Nici una din scrierile inspirate de această temă din câte au apărut la noi după decembrie 1989 nu-și merită titlul precum aceasta a lui Ion Ioanid: <b>Închisoarea noastră cea de toate zilele</b>.<br><div align="right">• Nicolae Manolescu

ISBN: 973-24-0242-3

ISBN: 973-24-0243-1

În: Închisoarea noastră cea de toate zilele. : 5 volume / Ion Ioanid . ─ București : Albatros, 1991, 5 volume

IOANID, Ion, jurnalist (1926-2003)

323.4(498)

821.135.1-92