Biblioteca Municipală Codlea
Catalogul conține  17487  titluri și  17351 exemplare

  • Naufragiat de bunăvoie
  • Tipul înregistrării: Text tipărit: monografic
    Autor: Bombard, Alain (1924-2005)
    Autorul introducerii etc.: Radian, M.
    Responsabilitate: Alain Bombard
    Responsabilitate secundară: Prefață: M. Radian
    Editura: Stress
    Locul publicării: [s.l.]
    Anul Ediției: 1991
    ISBN: 973-9041-02-7
    Descriere: 192 p. : paperback; 13,5x19,5 cm
    Note: Titlul original în limba franceză: Naufragé volontaire
    Limba: Română
    Subiect: literatură franceză - roman de aventuri
    Subiect: roman de aventuri - naufragii
    Sumar sau abstract:
    Alain Bombard a fost un biolog, medic și politician francez renumit pentru că a navigat cu o barcă mică peste Oceanul Atlantic, fără provizii. El a teoretizat că o ființă umană ar putea supraviețui foarte bine călătoriei peste ocean fără provizii și a decis să-și testeze el însuși teoria pentru a salva mii de vieți de oameni pierduți pe mare.

    «Orice naufragiat poate să ajungă pe uscat, cel puțin în stare la fel de bună ca mine. Am fost un naufragiat ca toți ceilalți. Fizicește nu eram excepțional. Nimic nu mă desemna în mod special pentru această traversare. Bineînțeles că am slăbit în acest timp, dar am ajuns în viață.
    Repet că nu e vorba de a trăi bine, ci de a supraviețui atât cât e necesar spre a ajunge pe uscat sau a întâlni o navă.
    Pot să afirm acum că marea ne oferă destulă băutură și mâncare spre a efectua cu încredere călătoria salvatoare.
    În timpul celor șaizeci și cinci de zile ale drumului din Canare în Antile, n-am avut un noroc deosebit, iar călătoria mea nu poate fi în nici un caz considerată ca o faptă de un curaj nebunesc, ca un fapt cu totul excepțional.
    Am slăbit cu douăzeci și cinci de kilograme și am suferit o mulțime de tulburări. Am ajuns pe uscat cu o anemie pronunțată (la plecare am avut 5 milioane de globule roșii, iar la sosire numai 2,5 milioane); cantitatea totală a hemoglobinei era la limita mortală.
    Perioada care a urmat după ușorul dejun de pe „Arakaka” era cât pe-aci să-mi fie fatală.
    O diaree teribilă, cu eliminări de sânge, m-a chinuit timp de două săptămâni (de la 26 noiembrie până la 10 decembrie). De două ori am fost pe punctul de a-mi pierde cunoștința: la 23 noiembrie, când s-au ivit primele semne ale furtunii care se apropia, și la 6 decembrie, în ziua când mi-am scris testamentul. Deshidratarea pielii a provocat o erupție generalizată pe tot corpul. Mi-au căzut unghiile degetelor de la picioare. Am avut tulburări oculare importante, o scădere simțitoare a forței musculare și mi-a fost foame. Dar am ajuns în viață.»
    Cota topografică: Depozit/B66
    Clasificare: 821.133.1-31=135.1
Unităţi
Evaluări
Exportă
Filiala de unde se ridică
Vă rugăm să schimbaţi parola