<div align="justify">În psihologie, ca de altfel în oricare alt domeniu al cunoașterii științifice, precizarea și delimitarea problemelor investigate, clarificarea termenilor și indicarea metodelor de cercetare folosite constituie condiții importante, am putea spune absolut necesare, pentru validarea ipotezelor de lucru, pentru acreditarea adevărurilor stabilite de un specialist sau altul. Necesitatea aceasta devine tot mai pregnantă pe măsură ce orizontul cunoașterii științifice se extinde, pe măsură ce omul pătrunde mai adânc în tainele naturii, pe măsură ce gândirea cucerește pentru sine faimosul „lucru în sine”, postulat de Kant și apărat cu îndârjire de toți agnosticii care i-au urmat.<br><br> Plecând de la asemenea cerințe, ne propunem să găsim răspunsuri plauzibile, cât mai apropiate de adevărurile actuale ale psihologiei la o serie de întrebări, care pun în discuție aspecte importante ale temei abordate. Avem, astfel, în vedere: sfera și conținutul noțiunii de aptitudine matematică, raporturile acesteia cu alte însușiri diferențiale persoanei, ponderea pe care o are în sistemul hipercomplex al personalității rolul factorilor genetici și ambientali în procesul de formare și dezvoltare a ei, „elementele” sau componentele sale structurale, relațiile cu priceperile, cunoștințele și deprinderile matematice ale elevilor și, în fine, cunoașterea și valorificarea acestor aptitudini în activitatea școlară.

ISBN: 973-27-0126-9

BERAR, Ioan

37.01