<div align="justify">În ce privește felul de a scrie al lui Nae Ionescu el a însemnat o ruptură față de tradiția academică românească și într-o anumită măsură chiar față de cea europeană. Mai întâi, faptul de a „filozofa” în articole de ziar, așa cum nu făcuse până atunci decât Unamuno și Ortega y Gasset. Dar mai ales emanciparea față de jargonul academic („eu scriu ca un băcan”, mărturisea) și ignorarea ceremonialelor retorice tradiționale, care au dus fatal, la „compromiterea” lui Nae Ionescu în ochii multora din colegii lui. „Nu e serios” se spunea; „nu e științific” („știința” însemnând, în acest caz, note erudite, bibliografie și citate în mai multe limbi). Și tot atât de compromițătoare apăreau în ochii „științificilor” meditațiile și comentariile lui în legătură cu „teme triviale”, adică întâmplări de toate zilele.<br><br>Dar de la al doilea război mondial încoace, gânditorii, criticii, scriitorii cam asta fac: meditează asupra întâmplărilor de toate zilele; comentează „teme triviale”. Și nu șovăiesc să colaboreze la ziarele de mare tiraj, să participe la campanii politice, să intervină în orice fel de manifestație publică. Filozofi de prestigiu, credincioși sau agnostici (Heidegger, Jaspers, Gabriel Marcel, Ricoeur etc.) dezbat probleme religioase într-un fel care nu amintește pe Sf. Toma sau Bergson, nici măcar pe Schleyermacher sau Rudolf Otto, ci mai de grabă pe Nae Ionescu. <br><div align="right">• Mircea Eliade

ISBN: 973-9003-05-2

IONESCU, Nae

821.135.1-92

821.135.1-4