<div align="justify">«Silvestru se apropia de vârsta pensiei, avea hipertensiune, păr rar, savant pieptănat în vederea acoperirii cheliei lucioase, ochi rotunzi foarte albaștri, parcă vopsiți cu tempera, fața tot timpul congestionată, curele care nu-l ajungeau decât cu foarte mari eforturi, și era greu de crezut că-l ajunseseră vreodată altfel. Uși pe dimensiunile lui nu existau. Era obligat să între cu un șold înainte. Bărbia, salbe de cărnuri roze, i se bâțâia înaintea mărului lui Adam. Purta cămăși strălucitor de albe, cravate în culori tari sau lavaliere cu picățele, veste cu piepți din piele și spate din satin, ceas străvechi cu lanț. Halatele nu-l puteau cuprinde, așa că-și etala zilnic, între pulpanele fluturând, pântecul ca un obuz. Poseda o veșnică șepcuță cu carouri, care nici pe departe nu-i întra pe capul imens. Mânca tot timpul. Când, într-una din zile, intrase în cabinetul lui uitând — cum i se întâmpla adesea — să bată la ușă, Alma îl găsise așezat cu spatele la intrare ținând pe genunchi o hârtie unsuroasă, pe care se lăfăiau șase pârjoale. Pe birou, o franzelă tăiată felii. Sticla sub care se vedeau cam două duzini de vederi era plină cu fărâmituri.[...]»

ISBN: 973-22-0152-5

CAȚIGHERA, Irina Ioana

821.135.1-31