<div align="justify">Părerea editorului: Poate că inocența e vârsta la care ar fi trebuit să rămânem pentru a da un dram de decentă speciei umane. Cartea aceasta, frumoasă ca un basm adevărat, este povestea unei lumi de copii în care „căderea“ n-a avut încă loc. Citind-o, ne legănăm cu gândul că am fi putut fi altfel. E o bunătate în aceste pagini, care trezește în noi nostalgia unei lumi pierdute. <br><br>Părerea redactorului: Un oraș plin de istorie, o stradă plină de evenimente, o casă cu personalitate, o fetiță care află că totul poate să devină spectaculos pe lume. Și o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocență. <br><br>Părerea autoarei: Un roman despre cum se poate înota în timp și în timpuri fără să te îneci. <br><br>Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Și fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare! <br><br>Părerea lui Vlad: Inocența e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici. <br><br>Părerea neoficială a PR-ului: Se citește cu încordare. Aș fi vrut să nu se mai termine. <br><br>Părerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin în viață. <br><br>Părerea bizară a anticarului, personaj secundar: Câștigă cine ajunge ultimul la linia de sosire. <br><br>Două viziuni asupra lumii: cea a unei fetițe care vede lucrurile într-un fel extrem de personal și cea a femeii care descoperă secretele înecate în trecut. Naivitatea comică a primei voci învinge melancolia celei de-a doua. <br><br>Casa de pe stradă Maiakovski (fosta și viitoare Sfântul Ioan) din Brașov devine un surprinzător personaj cu memorie și conștiință. <b>Inocenții</b> e al treilea roman publicat de Ioana Pârvulescu, după <i>Viața începe vineri</i> (2009) și <i>Viitorul începe luni</i> (2012).

ISBN: 978-973-50-5469-4

PÂRVULESCU, Ioana (1960-)

821.135.1-31