<div align="justify">Monografia „Johann Strauss si imperiul sferic al valsului” încearcă să fie o pagină de istorie a muzicii și, implicit, reconstituirea imaginii acelei Viene unde a înflorit, timp de peste un secol, o nobilă constelație de muzicieni, ale căror opere reprezentative au devenit un bun al întregii omeniri. Ei au trăit și au creat în condiții neprielnice artei, în împrejurări ostile căutărilor izvorâte din dorința înnoirii conținutului și a mijloacelor de expresie ale muzicii. La rândul lor, artiștii veniți din aceeași lume a iluminismului german, ca și Goethe și Shiller, priveau cu spirit critic așezările sociale ale timpului și sperau într-o schimbare a lor. Deși mulți au cântat pentru ultimii monarhi absolutiști ai Europei, pentru prinții și arhiepiscopii lor vasali, ca și pentru burghezia filistină care își instaura cu zgomot stăpânirea peste continent, ei s-au adresat mulțimilor, exprimând prin arta lor dragostea de viață și folosind arta muzicală ca pe un manifest împotriva eclectismului și a rutinei, spre a trezi în suflete încrederea în puterea iubirii, în utilitatea luptei, în progresul civilizației. Chiar dacă n-au fost conștienți de această minunată forță activă a artei lor, așa cum s-a întâmplat cu Strauss – tatăl, ei au slujit țelurile înalte ale cunoașterii și înțelegerii vieții. – George Sbârcea

SBÂRCEA, George

78.07(436):929