<div align="justify"><br><br>Triunghiuri amoroase sunt destule în amândouă romanele lui Camil Petrescu de dinainte de război. Combustibilul care pune dorința în mișcare este, în amândouă, vanitatea. Dacă pasiunea se analizează și formează obiectul prozei psihologice, vanitatea se reflectă în gesturi și formează obiectul prozei comportiste. Camil Petrescu, atât de dator lui Proust în tezele lui despre roman, nu-i datorează mare lucru în romane ca atare. <b>Patul lui Procust</b> e romanul unor vanități rănite: a doamnei T. și a lui Fred Vasilescu, în primul rând. Tocmai ale celor cărora Autorul le dă cuvântul, pe care-i îndeamnă să scrie. Doamna T. reușește mai bine să se confeseze, deși nici ea până la capăt. Fred Vasilescu, în schimb, nu vorbește deloc despre el însuși (nu aflăm niciodată de ce o părăsește pe doamna T., pe care o iubea), preferând să se ocupe de Ladima și de Emilia, a căror relație îl intrigă, fiindcă nu descifrează în ea nicio urmă de vanitate. Din contră, o patimă greu stăpânită la Ladima, iar la Emilia un vag dispreț de femeie nesatisfăcută de darurile preponderent epistolare ale poetului îndrăgostit.<br><div align="right">• Nicolae Manolescu

ISBN: 978-973-669-939-9

PETRESCU, Camil

821.135.1-31