Ecranizare a volumului 1 din „Moromeții” de Marin Preda.

<div align="justify">Filmul readuce în atenție, cu o anumită nostalgie, lumea rurală, o identitate a românilor, o autenticitate a satului românesc. „Moromeții” aduce aminte de rădăcinile fiecăruia dintre noi. – Stere Gulea<br><br>Când mi-am pus pălăria aia pe cap și am intrat în ograda casei din comuna Talpa, când am văzut salcâmul acela în care era ascunsă o întreagă lume, totul mi-a devenit foarte drag și foarte familiar. Dacă în toată cariera l-aș fi jucat numai pe Moromete, tot aș fi fost mulțumit toată viața. – Victor Rebengiuc<br><br> „Moromeții” este unul din romanele de căpătâi ale literaturii românești fiind totodată printre primele scrieri din genul realist-social din țara noastră. Așa cum romanul „Ion” este esențial în portretizarea vieții la țară din ținutul Transilvaniei, același lucru se poate spune și despre „Moromeții”. Este o cronică fidelă și credibilă a vieții rurale din Câmpia Română. Romanul lui Marin Preda a apărut în 1955, iar în 1988 regizorul Stere Gulea a transpus scrierea pe marele ecran, dând naștere unei bijuterii cinematografice. Filmul „Moromeții” este considerat cea mai bună adaptare cinematografică a unei opere literare din țara noastră și totodată unul din cele mai bune filme românești ale tuturor timpurilor...<br>Așadar, ne aflăm în România interbelică, cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Locația: Câmpia Română, mai precis satul Siliștea-Gumești, localizat în nordul județului Teleorman, aproape de granița cu județul Argeș. În acest sat își duce traiul Ilie Moromete (Victor Rebengiuc) și familia sa. Toate lucrurile par să meargă așa cum au mers dintotdeauna, iar timpul pare încă să aibă răbdare. Familia Moromete compusă din 8 membri (tatăl, mama, patru băieți și două fete), își duce cu greu traiul de pe o zi pe alta, încercând din răsputeri să trăiască din agricultură și să nu fie nevoită să vândă din pământ. Însă vremurile tulburi le amenință existența; pământul nu mai dă roade așa cum dădea odinioară, iar prețul grâului este în scădere. Aceste lucruri nu par însă să-l deranjeze prea tare pe Ilie, care continuă să facă ce a făcut dintotdeauna: să bea tutun, să tragă chiulul cât poate de la muncă, să înșele pe cât poate perceptorii de taxe și, mai ales, să discute politică cu consătenii săi la fierăria lui Iocan. În realitate însă, Moromete are mai multe probleme decât lasă să se vadă. Pe plan social, imposibilitatea de a-și plăti taxele îl îngrijorează teribil, nevrând să-și vândă din pământ pentru ca acesta să rămână intact, spre a fi dat mai departe copiilor. Pe plan familial, cei trei băieți ai săi mai mari (proveniți dintr-o căsătorie anterioară) se simt nedreptățiți în familie și plănuiesc o răzbunare dureroasă împotriva tatălui lor și mamei vitrege. Băiatul său cel mai mic suferind de friguri, Nicolae, are foarte mult potențial intelectual, însă nu este lăsat să meargă la școală, tatăl său considerând că locul unui țăran este la muncă și nu printre cărți. Ilie Moromete nu ia cele mai bune decizii legate de viața sa și a familiei sale, însă tocmai acest lucru îl face uman. Inteligența sa nativă este remarcabilă – este printre puținii din sat care știe să citească și care înțelege fenomenele politice ce bântuie țara – însă imperfecțiunile sale îl transformă într-unul din cele mai carismatice personaje ale marelui ecran. Filmul, ca și cartea, nu îl judecă pe Ilie Moromete, ci îl prezintă pur și simplu spre a fi judecat de fiecare în parte. – Horia Nilescu

Preda, Marin

791(498)