<div align="justify">Cu <b>Baltagul</b>, Mihail Sadoveanu se așază mai puțin în inima literaturii românești, unde l-au așezat cele peste 50 de volume, ca tot atâtea aspecte ale lumii căreia el, povestitorul, i-a dat viață, cât în inima propriei sale literaturi. <b>Baltagul</b> se menține în zona aceea superioară de mister și de poezie, începută cu <i>Hanu Ancuței</i> și continuată în bună parte de <i>Zodia Cancerului</i>.<br><br><b>Baltagul</b>, constituie, sub raportul invenției, reconstituirea acelei crime păstorești despre care vorbește balada Mioriței, și meritul lui stă mai puțin în fabulația, ingenioasă, desigur, a acestor întâmplări, cât în rezonanța lor în mijlocul naturii singuratice și în măiestria cu care-și poartă de-a lungul drumurilor din munte eroina, aprigă, voluntară, dar și iluminată, pe Vitoria, văduva ortomanului pastor Nechifor Lipan.<br><br>Drama omenească, povestea din <b>Baltagul</i> poartă totuși un pronunțat accent de mare baladă, romanțată, de mister cosmic, aici rezolvându-se epic, după cum în <i>Hanu Ancuței</i> se rezolva feeric. A fi păstrat acestei povestiri, germinată în glastra de cleștar a Mioriței, toată puritatea de timbru a baladei și tot conturul ei astral — iată în ce stă întâiul dintre merite și cel mai prețios al <b>Baltagului</b>.

SADOVEANU, Mihail

821.135.1-31