<div align="justify">Primul paradox al domeniului român se referă la poziţia sa în spaţiul cultural european. Geografia şi istoria au plasat România între Europa centrală, Europa răsăriteană şi Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute într-o mare slavă şi ungară. Aceasta a dus la apariţia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenenţei. Dacă ne-am întreba cărei zone aparţin românii, răspunsul ar fi destul de surprinzător: tuturor şi nici uneia dintre zonele menţionate anterior. Spaţiul român s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite şi, asemeni oricărui spaţiu de frontieră, şi le-a apropiat, diferenţiindu-se în acelaşi timp de fiecare din ele. Este adevărat că o asemenea observaţie nu vizează doar spaţiul românesc. Nu este vorba oare, în cazul Olandei şi al Belgiei, al Elveţiei şi, poate, al Poloniei sau al Statelor Baltice, de interferenţe culturale prin excelenţă? Şi, la limită, nu este oare orice ţară un mediator între vecinii săi? Evident că orice răspuns nu admite decît un adevăr de nuanţă. <br><div align="right"> •Sorin Alexandrescu

ISBN: 973-34-0562-0

ALEXANDRESCU, Sorin

94(498)