Biblioteca Municipală Codlea
Catalogul conține  17692  titluri și  17570 exemplare

  • Pisica; Casa de pe canal
  • Tipul înregistrării: Text tipărit: monografic
    Autor: Simenon, Georges (Joseph Christian ) (1903-1989)
    Traducător: Mareş, Doru
    Traducător: Ulici, Aurelia
    Responsabilitate: Georges Simenon
    Responsabilitate secundară: Traducere din limba franceză: Doru Mateș și Aurelia Ulici
    Editura: Adevărul Holding
    Locul publicării: București
    Anul Ediției: 2009
    ISBN: 978-973-1999-76-0
    Descriere: 270 p. : hardcover; 12,5x20,5 cm.
    Note: Titlul original în limba franceză: Le chat
    Note: Titlul original în limba franceză: La maison du canal
    Limba: Română
    Serie: Biblioteca Adevărul. 101 cărți de citit într-o viață
    Subiect: literatură franceză (Belgia) - roman
    Subiect: roman
    Sumar sau abstract:
    Pisica

    Émile, în vârstă de 73 de ani și soția lui, Marguerite, cu doar doi ani mai tânără decât el, stau în fața șemineului observându-și unul altuia mișcările în tăcere. Cu un gest rapid și neașteptat, Émile scoate din buzunarul halatului o bucată de hârtie pe care scrie ceva, după care îi înmânează soției biletul împăturit, fără să-i adreseze niciun cuvânt. În aceeași tăcere, femeia desface bilețelul și descoperă scris pe el doar atât: „Pisica!”. La rândul său, Marguerite îi înmânează soțului ei un bilet pe care scrie: „Papagalul!”. Émile este convins că soția sa l-a otrăvit pe mult-iubitul motan Joseph, pe care îl găsește mort în pivniță. Principalul motiv pentru care o suspectează de uciderea animalului este acela că ea nu îndrăgise niciodată pisicile. Ba, mai mult, îl sfidase, aducând în casă un papagal pe care îl ocrotea cu o dragoste părintească. De acum, războiul este declarat. Cei doi soți sistează orice dialog, nu comunică decât prin bilețele și nu urmăresc decât să se atace unul pe altul. Fiecare dintre ei își dorește să scape de încorsetarea acestui al doilea mariaj, dar, în cele din urmă, își dau seama că, în ciuda ostilității dintre ei, mariajul este un rău necesar. Cei doi bătrâni sunt uniți de o ura pe care o rumegă zile în șir, într-o monotonie apăsătoare. Ei își trăiesc zilele rămase din viață cu scopul unic de a-și face rău unul altuia, însă nimic nu e mai dureros decât pierderea adversarului, așa cum va reieși din ultimele pagini ale cărții.



    Casa de pe canal

    O tânără adolescentă, pe nume Edmée, rămasă orfană şi vorbitoare de limba franceză, aterizată la nişte rude de care nu fusese anterior apropiată, vorbitori de flamandă, locuitori ai casei despre care este vorba în titlu. Familia era compusă dintr-un unchi care moare fix în seara în care ea ajunge acolo, de mătuşa (soţia răposatului) – o femeie blajină, ridată şi tristă şi copiii săi: verişorii mai mari, bizari ca fizionomie, puternici şi muncitori – Fred şi Jef, verişoara Mia, tot adolescentă şi ea, precum şi surorile mai micuţe, care sunt prezentate adesea ca un întreg. Şi de încă un alt unchi, frate al mamei ei care nu locuia acolo, dar care era un domn cu ţinută şi respectat în locurile respective, tutore de drept al familiei. Edmée, la început, nu se încadrează în această familie, totul pare prea brutal pentru ea, pornind de la noua locuinţă la trăsăturile noii familii şi îşi dezvoltă un oarecare dezgust faţă de ei reuşind totuşi să se împrietenească cu Jef care începe să facă tot felul de chestii bizare pentru ea, la cererea ei. Lucru ciudat, venind din partea unei tinere orfane finuţe şi slăbuţe. În acest moment are loc o crimă, una neaşteptată, iar finalul cine la fel de neaşteptat. Toate se întâmplă pe fundalul unor probleme băneşti ale afacerii de familie, al unei boli care pune stăpânire pe Edmée la un moment dat şi al unor impulsuri sexuale reţinute.
    Cota topografică: Acțiune/S56
    Clasificare: 821.133.1.1(493)-31=135.1
Unităţi
Evaluări
Exportă
Filiala de unde se ridică
Vă rugăm să schimbaţi parola