Titlul original în limba maghiară: Czímeresek

<div align="justify"> În <b>Blazonarzii</b> Tamási Áron, folosindu-se de mijloacele specifice literaturii, ne oferă o lecție de istorie a Ardealului anului 1918, cu profundele schimbări pe care le-a adus în viața și destinul multora dintre locuitorii acestei minunate regiuni integrate în spațiul geografic românesc. <br><br>Destinele personajelor lui Tamási nu trebuie neapărat legate de anul Marii Uniri, pentru că întotdeauna au fost oameni care au știut să-și atingă scopul (ca personajul Tilda Csetneky), oameni care nu-și dau seama că pentru a face salturi spectaculoase pe scara socială alții profită de naivitatea lor (aici m-am gândit la Ercsey Endre). Alte personaje au comportamente ciudate, uneori prea calculate, iar alteori de-a dreptul imprevizibile, ca aristocratul Ercsey Balázs, tatăl lui Endre. <br><br>Tilda este personajul cheie al romanului. Fata profesorului medic Csetneky Kálmán „părea o floare ce și-a desfăcut petalele, rӑsӑritӑ din negura izvorâtoare de melancolie și deprimări a toamnei care coborâse perdele de taină peste zarea Ardealului”. Tilda citește ziarele: unul din Ardeal, unul din Budapesta, unul din Viena. E interesată de politică și de „ultimele gâfâieli ale oștirilor – harababura unui întreg continent”. <br><br>Tot ea e interesată și de bărbații cu stare, sau cu blazon. Mai mult, nu se dă în lături în a-și oferi serviciile oricui știe cum să ceară, indiferent dacă este, sau nu, din înalta societate. <br><br>Tilda își atinge scopul: devine contesă, meritându-se cu Ercsey Endre. Ce scrisoare îi trimite apoi tatălui lui Endre?… „Îți cerem binecuvântarea părintească, acum, cu prilejul căsătoriei pe care am încheiat-o azi dupӑmasӑ, sub cele mai plăcute auspicii. Dacă ne-o refuzi, n-ai decât să plesnești de streche! Contesa Ercsey Tilda”. [...] <br><br>O lume în schimbare, cu aristocrația maghiară în plin proces de dizolvare, pe care cel mai bine o caracterizează bătrânul Csetneky: „O aristocrație care, veacuri de-a rândul, s-a agățat de coloanele palatelor unui împărat străin, întocmai ca iedera și care nu cunoaște altă năzuință decât obținerea titlurilor și blazoanelor[…]” și „care s-a rupt în așa hal de ființa nației încât și pe propriul ei țăran îl înjură într-o limbă străină”. <br><br>Simbolic, pentru a sublinia încă o dată că o lume veche dispare, alta începe să apară, ard castelul și domeniul de la Bogháza, unde s-au retras Tilda și Endre. „Lângă șură mai rӑmӑseserӑ doar Fekete János și flăcăul de la munte. Unul cânta, celălalt juca. Zănatic, hohotind, deasupra oricărei limbi, clase și țări. Erau fericiți; restul – tăciuni și funingine”. <br><div align="right">• Horia Picu

TAMÁSI, Áron (1897-1966)

821.511.141(498)-31=135.1