<div align="justify">S-a publicat în vremea din urmă atâta literatură de război! Toată lumea, de pe toată fața globului pământesc, e convinsă acum până-n vârful unghiilor, ca și înainte de 1914, că războiul e o calamitate, o rușine pentru civilizația noastră. Totuși omenirea nu-l desființează. Este ca și cum războiul n-ar fi făcut de noi, oamenii, parcă l-ar face niște ființe de pe altă planetă, împotriva voinței noastre unanime. Atunci, la ce bun să mai scriu, să mai arăt și eu omenirii cum e războiul? S-ar părea că cei mari, cari pun la cale războaiele, trebuie să fie niște oameni răi, împietriți la suflet... Nu cred. Am văzut la Sofia pe kaiserul Germaniei, socotit drept principal autor al războiului mondial. Nu părea deloc om rău. L-am văzut de la o fereastră de spital, când trecea cu automobilul de la gară spre palat. Râdea. Avea la stânga lui și pe regele de atunci al Bulgariei, dar pe acesta nu l-am văzut așa de bine, fiindcă tocmai în acel moment Majestatea Sa a scos din buzunar o batistă cu care s-a șters la nas... <br><div align="right">• George Topîrceanu</div align="justify"><br><br>Din paginile acestea de valoare literară certă, în care deznădejdea se împletește cu speranța, cu observația lucidă, cu lirismul și, de multe ori, cu umorul, lumina omeniei se ridică peste toate grozăviile unei tragedii istorice care nu a cruțat nimic. <br><div align="right">• Daniel Cain

În: Opere. : 2 volume / G. Topîrceanu; Ediție îngrijită și prefață de Al. Săndulescu . ─ București : Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956, 2 volume

TOPÎRCEANU, George

821.135.1-32