<div align="justify"> L-am început în 1987, cred că era primăvară. Eram un amărât de profesor la o școală generală din fundul Colentinei, proaspăt căsătorit și cu o proaspătă fetiță în cărucior. Am început <b>Levantul</b> pe un colț de masă de bucătărie acoperită cu mușama, bătând la mașină cu o mână, iar cu cealaltă împingând căruțul înainte și-napoi pe vinilinul murdar al bucătăriei. Timp de un an și jumătate am scris vreo șapte mii de versuri lăsându-mă, pur și simplu, purtat de „zefirii“ stilurilor și-ai prozodiei. După vreo trei cânturi am știut că poemul avea să fie o epopee clasică, în douăsprezece părți, și că va cuprinde o lume autosuficientă și completă, cu geografia și istoria ei, cu poveștile ei amoroase și politicești, cu intrigile și trădările ei, cu filozofia și fantasmele ei. Ultimele părți, tot mai transparent pamfletare, le-am scris cu urechea lipită de radio, ascultând, ca toată lumea, Europa Liberă. Vodă „și al lui perfect orând“ mai aveau foarte puțin de trăit…Am terminat poemul prin toamna lui 1989, cu câteva luni înainte de „revoluțiunea“ ce-avea să se dovedească la fel de suspectă ca și cea din poema mea: „Știu, e un eșec penibil, știu, țaruki și paluki…“ <br><div align="right"> • Mircea Cărtărescu

ISBN: 978-973-50-3562-4

CĂRTĂRESCU, Mircea (1956-)

821.135.1-1