<div align="justify">Când le povestesc, uneori, studenților mei că am apucat să-l văd în copilărie pe Călinescu, că i-am cunoscut, mai târziu, pe Cioculescu și pe Geo Bogza, că am stat de vorbă cu Marin Preda și cu Nichita Stănescu pe când eram eu însumi student, mi se pare întotdeauna că mă privesc cu neîncredere. Și nu pentru că nu m-ar socoti destul de bătrân ca să fi participat la acele lumi scufundate, ci pentru că înseși acele lumi au pentru ei, ca și locuitorii lor, transparența destrămată a irealului. <br><br>Nu l-am cunoscut pe Eminescu, nu sunt nici chiar așa de bătrân. De multe ori m-am gândit, însă, cum ar fi fost. Au fost sute, mii de oameni care l-au văzut și l-au auzit, și cărora asta nu li s-a părut nimic deosebit. Căci, firește, Eminescu a devenit cu adevărat Eminescu abia după boală și moarte. Până atunci era un ziarist în forfota bucureșteană, puteai stă lângă el în tramcar sau într-o berărie, iar dacă cineva ți-ar fi zis: «Ăsta-i poetul Eminescu», poate că i-ai fi aruncat o a doua privire.<br><div align="right">• Mircea Cărtărescu

ISBN: 978-973-50-3156-5

CĂRTĂRESCU, Mircea (1956-)

821.135.1.09

929(498)