<div align="justify">În sufletele pline de griji ale contemporanilor săi pentru furtunile timpului, psalmii lui Dosoftei – prietenul lui Miron Costin – au coborât o rază de alinare. Părerea regretatului Bianu, că ei nu au avut răsunet la noi întrucât, în cultul ortodox, tradițiunea nu le permitea să fie introduși și cântați în biserică, trebuie azi rectificată: câtă mângâiere în clipe de suferințe, ori în ceasuri de meditație religioasă, au adus psalmii lui Dosoftei, se vede din faptul că dascălul și cântăreții anonimi ai poporului au adoptat, pentru unele bucăți, melodie. <br><br>Munca lui Dosoftei, atât cât o avem, reprezintă în istoria culturii noastre vechi un mare pas înainte. El, cel dintâi dintre vlădicii principatelor, a deschis drumul limbii românești către altarul bisericii. Străduințele lui vor fi continuate mai târziu, în Țara Românească, de Mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea <b>Psaltirii în versuri</b>, Dosoftei a așezat temelia versificației în literatura noastră cultă, iar prin <i>Viețile sfinților</i> a dăruit sufletului românesc din veacul a XVIII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, pline de pietate și uneori de grație naivă. <br><div align="right">• N. Cartojan, în <i>Istoria literaturii române vechi</i>

ISBN: 973-591-425-5

DOSOFTEI, mitropolit (1624-1693)

821.135.1-1

271-28