<div align="justify">Arghezi îi încurcă totdeauna pe istoricii literaturii, iese din canon și din doctrine, este și nu este unde te-ai aștepta să fie... Un „geniu verbal”, un „poet retoric”, un „liric refuzat de idee”, „un meșteșugar” care cânta la toate instrumentele și în toate gamele, un „virtuoz” care abuzează de posibilitățile sale, cum sunt unii înclinați să creadă? Arghezi poate fi, sunt nevoit să repet, și ceea ce cred unii că este, dar trebuie spus limpede că el pune geniul verbal în slujba marii poezii și folosește ușurința de a versifica pentru a-și impune miturile, temele, fantasmele și pentru a crea cu ele un univers în care, dacă pășești, observi că toate câte au fost în poezie ajung aici și toate pornesc în poezie de aici, într-un chip sau altul. Asta dacă încercăm să fixăm locul lui Arghezi în istoria curentelor și a școlilor literare din veacul său. Ca poet de sine stătător, el mi se pare a fi unic și esențial în limba română modernă. Totul are la el ritm, o închidere și o deschidere, o culoare și o taină într-o mitologie a seducției și ambiguității. <br><div align="right"> • Eugen Simion

ISBN: 978-973-124-681-9

ARGHEZI, Тudor (1880-1967)

821.135.1-1