<div align="justify">În închisori eram așa de bine păziți și așa de constrânși, încât nu ne puteam gândi decât în sus, pe verticală la Dumnezeu. De obicei, omul se roagă cu putere când are necazuri, și în închisori erau cu adevărat mari necazurile. Rugăciunile celor din închisori erau primite de Dumnezeu, iar această primire se arăta întărindu-i pe aceștia, astfel încât, cu toată mizeria și răutatea comandată împotriva sărmanilor deținuți, aveau toți o seninătate și o bucurie care nu putea să vină decât de sus, de la Dumnezeu. Astfel, rugăciunile din închisori erau niște rugăciuni poate ca ale sfinților părinți din pustie sau ale sfinților martiri arși pe rug, care erau veseli și se rugau lui Dumnezeu în timp ce sub ei ardea focul, mulțumindu-I Lui pentru această jertfă pe care o aduceau Sfințeniei Sale. Nouă, celor de afară, rugăciunile lor și modul lor de viață ne sugerează gândul că este bine să ne smerim, să ne ostenim și să ducem o viață ascetică, cât este posibil, prin post și rugăciune, prin metanii, prin răbdarea insultelor pe care le primim în viață, prin răbdare fără cârtire, și atunci rugăciunile noastre vor fi primite înaintea lui Dumnezeu la fel ca ale celor din închisori.

ISBN: 973-9492-09-6

STĂNILOAE, Dumitru

Boghiu, Sofian

Părăian, Teofil

Papacioc, Arsenie

271-46